Ne-am tratat si dupa o saptamana cand am fost din nou la doctor a venit si bomba peste fata plina de speranta a mamei :"Mai stau o saptamana acasa....sunt inca raciti! Nu se pune problema sa il duceti pe Oliver la gradinita!" Luminita s-a dus. Dar noi ne-am distrat..... :) Si ne-am insanatosit dupa atata antibiotic, nurofen, siropuri si picaturi.
A treia saptamana nu am fost la gradinita pentru ca am fost la munte...si uite asa distractie. Acolo chiar a fost super. Aer, soare, munte....am stat numai afara. Tati a taiat lemne si eu am fost sef secund pe roaba...adica dirijam incarcatura...Nic s-a distrat si el mancand iarba si frunze, deh asta gasea pe jos prin curte, Schwarz ii facea in ciuda celuilalt caine Azur cum ca el e liber si ala legat.
De luni merg iarasi la gradinita. Cred ca acum e ceva mai liniste in lipsa mea acasa. Mami este oricum un paradox. Daca lipsesc de ce am lipsit ca ma vrea aproape, daca sunt mereu dupa ea , de ce o pisez...si uite asa....Poze avem o groaza doar sa le posteze mami pe net...:" ai mami...aide...!"
