Bun, e de prisos sa merg mai departe. Eu nu pot sa trec de un stadiu. Ochisorii in lacrimi ai copiilor in momentul in care le faci ceva ce ei nu inteleg! Pur si simplu izbucnesc in plins. Ma gandesc ca toata copilaria e praf, va fi marcat pe viata, va fi poate violent si va fi un parinte care va fi de acord cu banda adeziva pe gura! E normal? NU, nu este normal.
Sunt parinti si parinti. Diferenta nu vine din bani, cultura sau educatie neaparat vine mai ales din inima! Eu am avut o copilarie normala si cu restrictii, si cu distractie. Dar asta nu inseamna ca eu pentru copii mei nu pot sa vreau mai mult. Drept care acum termin un curs foarte interesant pentru parinti derulat de Daniel Lixandru, curs care este originar din Noua Zeelanda. Suntem la acest curs 12 parinti cu copii cu virstele intre 10 luni si 18 ani (da, da 18 ani!) si incercam sa fim mai buni! Nu spun model pentru ca dupa mine asta e imposibil, dar mai buni da. Site-ul se gaseste aici http://www.theparentingplace.com/ si Daniel a reusit sa obtina licenta sa deruleze aceste cursuri in Romania si a tradus si suportul de curs. Sa va dau un exemplu, ieri am rezolvat modulul 5, despre cele 5 limbaje ale iubirii, cum sa le aplici cu membrii familiei si cum le aplica un copil cu tine. E formidabil !
Si acum intrebarea care imi revine in minte : noi suntem cei anormali care incercam sa ii iubim pe copii nostrii mai mult sau cei care nu inteleg ca un copil nu trece prin prisma gandirii ca un adult, EL SIMTE!
Baietelul meu cel mare Oliver (o daaa, mare de tot la 3 ani :) este foarte sensibil. Nu este adeptul imbratisarilor sau al pupaturilor dar iti spune direct in fata: Mami, te iubesc! ce poate fi mai frumos pe lumea asta? Va spun eu: Nimic! Astept diminetile cand ii duc la gradinita si Oliver imi spune ca ma iubeste iar Nicholas se intinde spre pupici. Asta imi spune ca sunt pe drumul cel bun, ma lupt sa fiu un parinte "antrenor" cum spune Daniel si da, suntem o familie.
Spuneam ca totul vine din inima. Sunt oameni simpli care fara posibilitati materiale au reusit si le-au insuflat copiilor multa dragoste si exista parinti care le-au transmis teama de esec cerand prea mult de la ei.
Sa mai revin la acea educatoare? E de prisos, pentru ca ea dupa mine are probleme mult mai mari si cei care au nevoie de ajutor acum sunt acei copii. Sa uite si sa invete din nou sa nu le fie teama.
