...despre copiii Romaniei sau despre sufletzele

Tocmai am ascultat o stire la RTV care m-a lasat praf. La o gradinita din judetul Timis educatoarea le-a pus copiilor banda adeziva la gura. ?!! Intrebarea pe care o pun eu singura este: femeia aceea nu este un pericol social? Ciudatenia vine exact aici. Raspunsul unor parinti: Pai daca vorbeau prea mult!

Bun, e de prisos sa merg mai departe. Eu nu pot sa trec de un stadiu. Ochisorii in lacrimi ai copiilor in momentul in care le faci ceva ce ei nu inteleg! Pur si simplu izbucnesc in plins. Ma gandesc ca toata copilaria e praf, va fi marcat pe viata, va fi poate violent si va fi un parinte care va fi de acord cu banda adeziva pe gura! E normal? NU, nu este normal.

Sunt parinti si parinti. Diferenta nu vine din bani, cultura sau educatie neaparat vine mai ales din inima! Eu am avut o copilarie normala si cu restrictii, si cu distractie. Dar asta nu inseamna ca eu pentru copii mei nu pot sa vreau mai mult. Drept care acum termin un curs foarte interesant pentru parinti derulat de Daniel Lixandru, curs care este originar din Noua Zeelanda. Suntem la acest curs 12 parinti cu copii cu virstele intre 10 luni si 18 ani (da, da 18 ani!) si incercam sa fim mai buni! Nu spun model pentru ca dupa mine asta e imposibil, dar mai buni da. Site-ul se gaseste aici http://www.theparentingplace.com/ si Daniel a reusit sa obtina licenta sa deruleze aceste cursuri in Romania si a tradus si suportul de curs.  Sa va dau un exemplu, ieri am rezolvat modulul 5, despre cele 5 limbaje ale iubirii, cum sa le aplici cu membrii familiei si cum le aplica un copil cu tine. E formidabil !
Si acum intrebarea care imi revine in minte : noi suntem cei anormali care incercam sa ii iubim pe copii nostrii mai mult sau cei care nu inteleg ca un copil nu trece prin prisma gandirii ca un adult, EL SIMTE!

Baietelul meu cel mare Oliver (o daaa, mare de tot la 3 ani :) este foarte sensibil. Nu este adeptul imbratisarilor sau al pupaturilor dar iti spune direct in fata: Mami, te iubesc! ce poate fi mai frumos pe lumea asta? Va spun eu: Nimic! Astept diminetile cand ii duc la gradinita si Oliver imi spune ca ma iubeste iar Nicholas se intinde spre pupici. Asta imi spune ca sunt pe drumul cel bun, ma lupt sa fiu un parinte "antrenor" cum spune Daniel si da, suntem o familie.

Spuneam ca totul vine din inima. Sunt oameni simpli care fara posibilitati materiale au reusit si le-au insuflat copiilor multa dragoste si exista parinti care le-au transmis teama de esec cerand prea mult de la ei.


Sa mai revin la acea educatoare? E de prisos, pentru ca ea dupa mine are probleme mult mai mari si cei care au nevoie de ajutor acum sunt acei copii. Sa uite si sa invete din nou sa nu le fie teama.

despre trei saptamani acasa cu mama...

Mda suna si este fioros. Pentru mama ca pentru noi a fost fain. Sa ai pe cineva pe care sa il freci la cap si care sa te serveasca non stop (vezi mama) este senzational. Dar senzationalul a fost ca eu cu Nic am fost raciti. Fooooarte tare :tuse magareasca, muci, temperatura, rosu in gat, plinsete si zbierete, alergii etc.

Ne-am tratat si dupa o saptamana cand am fost din nou la doctor a venit si bomba peste fata plina de speranta a mamei :"Mai stau o saptamana acasa....sunt inca raciti! Nu se pune problema sa il duceti pe Oliver la gradinita!" Luminita s-a dus. Dar noi ne-am distrat..... :) Si ne-am insanatosit dupa atata antibiotic, nurofen, siropuri si picaturi.A treia saptamana nu am fost la gradinita pentru ca am fost la munte...si uite asa distractie. Acolo chiar a fost super. Aer, soare, munte....am stat numai afara. Tati a taiat lemne si eu am fost sef secund pe roaba...adica dirijam incarcatura...Nic s-a distrat si el mancand iarba si frunze, deh asta gasea pe jos prin curte, Schwarz ii facea in ciuda celuilalt caine Azur cum ca el e liber si ala legat.De luni merg iarasi la gradinita. Cred ca acum e ceva mai liniste in lipsa mea acasa. Mami este oricum un paradox. Daca lipsesc de ce am lipsit ca ma vrea aproape, daca sunt mereu dupa ea , de ce o pisez...si uite asa....

Poze avem o groaza doar sa le posteze mami pe net...:" ai mami...aide...!"

despre copii...

De data aceasta scriu eu, Tina, Titina sau chiar mami, alias Lavinia. Ma gandeam de mult sa postez un comentariu referitor la copii dar dupa seara de ieri (memorabila) acum sunt decisa.

Imi plac copii. Copii mei. Recunosc, nu sunt genul care sunt innebunita dupa copii, oriunde si oricand, gata sa ii iau in brate si sa ii bibilesc. Imi placeau cand eram studenta dar de la distanta. Comunicarea mea cu ei era ceva de genul "un zambet tamp", un buna si cam atat. Ma temeam de ei. Daca imi pun o intrebare la care nu stiu ce sa le raspund? Ce fac? Ma rog, am trecut de studentie, am crescut, m-am casatorit si ceasul biologic a inceput sa ticaie.
Ok, hai sa facem un copil. Vreau neaparat, acum. Nu conteaza ce este, sanatos sa fie. Incepi si te schimbi. Citesti, te documentezi, mergi la cursuri pentru mamici...in fond vei deveni parinte. In timpul sarcinii cu Oliver intr-adevar m-am schimbat foarte mult. Sentimental vorbind, devii atat de constient ca ii spui PA copilariei pentru ca un "ghemotoc" mic va dobandi statutul de copil, copil al tau, pui, bebe, iubire, incat nu ai timp sa iti dai seama cand incepi sa dai sfaturi la altii despre cum sa faci aici sau in alta parte.

Am fost la cursuri de nastere pentru a naste natural si usor. Ti-ai gasit! Intr-adevar am nascut natural, ca in secolul 18 adica: 20 de ore de travaliu, nemancata, obosita, lesinata, crizata, nedormita, nenimic....rupta si facuta praf. Dar cand l-am vazut... In fine, intr-adevar nu pot compara acel moment cu niciunul (poate doar cu momentul doi cand s-a nascut Nicholas). Uiti, uiti repede, pentru ca acum nu mai esti numai TU si EL (sotul tau) e si copilul, fiinta care depinde de tine, de care ma temeam, si pe care, acum, o cautam sa o tin in brate cat mai mult.

Mi-am revenit repede, in spital am stat o zi jumatate si apoi am fost amandoi externati. Acasa si mai dragut. Lapte nu am avut deloc. Eram si epuizata, in schimb faceam curatenie in casa la 3 si 4 dimineata....Se vorbeste foarte mult despre depresia post-natala. Dumnezeu m-a ferit de ea. Insa, mi-am dat seama ca toti cei din jurul tau, care ar trebui sa te sustina, te imping pe marginea prapastiei. Peste tot unde mergeam, la doctor, la prieteni, bunici, etc. auzeam PRIMA INTREBARE:" Il hranesti la san?!" Raspundeam cu juma de gura. "Nu, ca nu am." Mi se spunea impaciuitor :" Offf, ce pacat. Asta e. Era bine sa ai. Lasa ca merge si cu lapte praf." Incredibil!!! Si te mai miri ca pica femeile in depresie?!! Pai daca aveam nu ii dadeam? Ce faceam? Branza cu el?

Etapele in care inveti sa te descurci cu propriul copil nu le voi descrie chiar pe toate dar cert e ca noi ne-am dorit si un al doilea. Daca nu il faceam si pe Nicholas acum, nu cred ca mai faceam peste ani al doilea copil. Si sarcina aceasta a fost cam ca prima, simpla, frumoasa, necomplicata...nasterea asta a fost chiar ca in "povesti". La 21:30 m-au apucat contractiile, la 22:15 eram la spital si la 22:45 am nascut. Parfum, nu? Doresc tuturor mamicilor o nastere ca aceasta :).

Inainte sa il aducem acasa pe Nicholas il pregatisem pe Oliver, ii explicasem si chiar mergea la gradinita ca sa se acomodeze cu alti copii si cel mai important sa nu creada ca il ducem la gradi ca nu il mai vrem. Nu. Se duce la gradi ca sa se simta bine, sa se joace cu copii etc. Buun. Am trecut si peste "acomodare".

Voi sari niste etape. Si voi ajunge la momentul de aseara. Vin cu Oliver si cu Nicholas in masina de la gradinita. Gradinita este la vreo 20 de km la capatul celalalt al Piperei, noi stand in celalalt evident :)) Din momentul in care a pus piciorul in casa, Oliver s-a metamorfozat. Vrea aia, ba nu aialalta, scancete. Eu calma. "Ce vrei sa iti dau?" El, smiorcaindu-se "Papa" . Perfect. Nu cred ca exista mamica care sa nu fie fericita cand copilul ei doreste sa manance nu? Eeeee dar nu e asa simplu. La noi preferatul lui Oliver e puiul. Mereu pui. Bun. Aveam pui. Aaaa dar nu, trebuie ba mancat, ba scuipat, ba vrut sus pe masa, ba sub masa, ba alaturi, ba in baie, dar alt pui nu am? Unul verde? Dar vrea si suc. Aduc suc. Nuuuuu, el vrea ceai. Aduc ceai. Nuuuuu, el vrea bule. Aduc bule (apa minerala). Nuuu el vrea in biberon, nu in pahar. Aduc biberonul...aaaaa nuuuu vreau in celalat biberon...In timpul asta Nicholas incepuse si el sa se enerveze, se facuse 19:15 si era timpul pentru baita, lapte si nani. Am mers sus. Oliver ne urmarea smiorcaindu-se. Ca vrea aia, ca vrea aialalta. Ii explicam ca aia nu se poate, aia o facem, etc. Ce doresc sa spun este ca un copil te poate face sa devii nu calm ci de-a dreptul sa intrii in "stupoare catatonica" (sper ca am trecut bine termenul medical) cu tot ce presupune. Adica daca in momentul ala imi intra cineva in casa direct cu masina cred ca ii explicam frumos ca nu a facut bine ce a facut si asa mai departe.
Nu ma intelegeti gresit. Ii iubesc pe amandoi foarte mult. Sunt ai mei si nu ii dau :)) Cum am observat si eu si o prietena, Katrina, si altii cred, in reclame familiile ideale sunt :"doi copii (evident fata si baiat, si parinti fotomodeli). Buun. Eu am doi baieti. Din start am pierdut! Nu am familia ideala (pentru reclame bineinteles) dar sunt ai mei :))

Oare numai in familia noastra e asa stau si ma intreb? La gradinita la Oliver, vad parinti calmi, zambitori, linistiti, copii care sunt lapte si miere, si acasa se metamorfozeaza si ei? Imi amintesc ca la o sedinta la gradi o mamica a spus :" Eu nu pot sa cred ca baiatul meu doarme la prinz. Cred ca ne vorbiti de extraterestrii aici!". Sunt linistita ca inteleg ca al ei baiat se schimba in altul cand ajunge acasa. Deci nu sunt singura. Mai e si Katrina. Asa, mai e cineva? Buuun si atunci? Sunt cu desavarsire impotriva pedepselor corporale, a violentei verbale...Ok uneori ne mai iesim din fire, mai ridicam tonul dar "tonul ridicat denota lipsa argumentelor!" Bun.....Si atunci ce fac?
Am gasit, ma fac educatoare! Poate asa reusesc.

Scriu asta pentru ca la ora actuala trec printr-o dilema in ce priveste educatia mai buna pentru copii mei, cum trebuie sa ma comport eu ca parinte. Am citit carti o groaza, cu si despre copii, educatie si crestere. Am citit si pe net. Ma documentez in continuare. Si ce ma face sa rad e ca imi place. Ma amuza uneori sa vad ca Oliver "rade" de mine. Ha, haha acesta e doar inceputul. Vor urma momente de 10 ani, 14, 18 si 20 ani. Stii cum se spune. "Fii linistit acum ai copii! Vei fi nelinistit toata viata!" :)) Ca sa pun si o "glumita" va spun o intamplare care a avut loc acum vreo doua saptamani. Eram cu baietii in mall Baneasa. O tipa, tanara, ii dau cam 22 de ani, spune prietenului ei :"Vai ce draguti sunt baietii astia doi. (vorbea de baietii mei). Imi plac asa mult copii! Sunt innebunita dupa ei. Vreau sa am cat mai multi" Am ras zgomotos si i-am spus :"Ai grija sa faci familia "ideala" ca altfel pierzi din start si vei fi bulversata!" A ramas cu gura cascata....dar eu am savurat momentul! Ce numai eu trebuie sa invat?!!

despre noapte, bibileala, frate si limbile straine...

Buuun. O prietena de a mamei mele, Katrina, scria pe blog despre traficul nocturn de la ei de acasa. Cum se misca unii, altii, cum se trezesc pe rand sau gramada, cum participa sau nu toti la culcat sau la trezire, cum unii vor sa faca pipi la toaleta pe la ora 3 noaptea (oare de ce?) si altii vor sa le canti...mi-am dat seama ca noi, adica eu cu Nic, suntem "parfum" la faza asta. La noi nu se poate numi deloc "trafic nocturn" poate "silent night" pentru ca eu odata ce am pus capul pe perna ma mai trezesc sau nu pentru a bea apa sau lapte, care sunt pe masuta de linga patul meu. Nicholas habar nu am. Mami sustine ca se scoala o data pe la 4:00 pentru un laptic si apoi doame dus pana in zori (clar zori ca noi ne trezim pe la 6:00). Deci ar trebui sa ne multumiti ca nu va frecam la cap cum fac altii!
In alta ordine de idei, am avansat la dictie, limbutie si interpretari artistice. Acum sunt mai mare si mai tare. E adevarat uneori mai mixez cuvinte romanesti cu cele englezesti dar vad ca ai mei sunt fericiti si ma pun sa mai repet de 10 ori. Dar ce e dom'le nu intelegeti de prima data?
Va voi publica un mini-dictionar al lui Oli ca sa stiti despre ce este vorba.

mina= lumina
ticu=lapticu
pipita=bunica
tina sau titina=Lavinia sau mami
datz=Schwarz (cainele) sau Nic (fratimiu'), uneori ii incurc...deh sunt inca mic :)
masina=evident masina
detene=desene
beie=bere (nu beau eu dar ii vad pe ai mei evident)
noc=noroc
adionu=avionu'
a' meu= al meu
acolo=acolo (chiar daca e si aici!)
E complicat? Nu nu este, asta zicem si eu!
Nic e mai serios de felul lui si mai voinicel. Una, doua daca vede pe cineva ca rontaie ceva pac vrea si el! Vorba mamei:" oriunde, oricand, oricat si oricum"...cam asa si Nic. Eu in schimb nu am timp de pierdut cu masa! De rasfatat suntem amandoi bibiliti si rasbibiliti, pupati, stersi, frezati si "frecati" la creier!

Hai va pup si ne mai auzim!

despre 2 ani si multe aventuri de acum incolo....

eeehei si vremea a trecut...astazi implinesc 2 ani, de fapt si de drept i-am implinit dimineata la ora 01:17 minute...:)) Titina isi aminteste si acum momentul nasterii. I-a spus lui tati ca durerile nu le mai tine minte dar isi aminteste exact si la mine si la Nicholas momentul in care ne-a auzit tzipetele pentru prima data si fericirea care a coplesit-o....e noi acum astia micii avem grija sa o coplesim cu "fericiri" si "surprize" in fiecare zi...:)) Mai ales ca la mine a avut de asteptat 24 de ore (de dureri, urlete, pumni, tzipete si chiar palme...cred ca mami a dat...:)) dar cum spun ai mei merita fiecare secunda si fiecare efort brotacii astia mici!

Am primit un tractor (super de fapt tata isi doreste unul dar ii trebuie o curte mai mare) cu pedale si pot sa ma plimb cu el prin casa...mai am de exersat la mersul cu pedalele. Am mai primit un ursulet mare de la bunicii de la Vilcea si carti cu povesti de la bunicii de la Bucuresti, carioci, carti de desenat si de citit de la ai mei. Pe langa tractor se intelege.

Sunt mai mare si mai intelept. De exemplu ieri mama parca masina in curte si dintr-o data i-am srigat:" Aaataaat! atat Titina atat! " ce mai fara mine si fara indicatiile mele nu cred ca parca cum trebuie. Titina a izbucnit in ras si dupa aia nu mai cobora din masina si ma tot intreba zambind: "si mai dau cu spatele sau nu? " Astazi dimineata am mancat cremwursti...mama ii curata si tot curata pana cand a trebuit sa ii spun:"atat!" am luat farfuria si am plecat. Ai mei nu inteleg cand sa se opreasca...tata radea si Titina era mirata....:))

http://www.babytv.com/birthday-train.aspx?load=962690

Si va mai tin eu la curent cu runda a doua de sarbatoriri...va puuup..

despre mine, Nic, mami, tati, serbarea de craciun, petreceri si multe altele...

Buun pai trebuie sa o iau in ordine cronologica...vocabularul meu se imbunatateste pe zi ce trece, adica am trecut de la cuvinte simple ca "tsus" si "tzeai" la cuvinte mai complexe ca "hartie", "laptop", "doinita", "nelu" si la adevarate fraze care au facut-o pe mami sa ii spuna lui tati cu juma' de gura:" mai Mita poate vezi cum ne tranteste maine poimaine ecuatia lui Einstein la micul dejun". Eee nici chiar asa desi e relativ simpla (asta pentru ca avem un poster cu Einstein in sufragerie si ca e preferatul nostru) dar spun propozitii de genul:" Titina (alias Lavinia) hai Titina vii?" Bineinteles ca Titina cand ma aude izbucneste in ras lasa treaba care o facea pana atunci si da fuga la mine... Mami nu intelege ce e greu la a spune Lavinia si cum de e simplu sa zici Mihaita...pai uite asa santaj se numeste...daca pe mami o alint o am la degetul mic iar la tati e importanta pronuntia numelui ca intre barbati, nu?

Buun de fratemiu' ce sa zic merge de-a busilea...isi ridica funduletul si isi ia avant apoi se arunca...trebuie sa am grija sa nu nimereasca pe parchet si sa isi pastreze perimetrul lui adica covorul din sufragerie...A spus si el primul cuvant:"Tata"....bravo! Tati e fericit si Titina si mai si:" Asculta gamalie daca strigi tata sa astepti sa vina el noaptea sa iti dea laptic..." :)) glumeste Titina...ea vine de fiecare data si ne indeasa biberoanele in gura....

Serbarea de la gradi a fost extraordinara, am recitat o poezie la microfon...nu prea am inteles de ce parintii mei aveau gurile cascate, ochii mari si palisera putin...Mama se blocase, a avut nevoie sa ii spuna tati ca acum e mare vorbeste vezi? pentru ca nu mai articula nimic....A venit si mosul..eu am fost primul in linie...iarasi ai mei au demonstrat cat de putin ma cunosc...erau pregatiti sa ma ia pe sus si sa plece daca incep sa pling sau sa fug de mos sau mai stiu eu ce...nimic...Mosul mi-a placut extraordinar, am fost primul am stat in fata...m-a intrebat ce fac si mi-a dat cadou...am fost foarte fericit. Acasa aveam bradut cu luminite si stiam ca mai urma sa vina Mosul si acasa...oricum Titina a spus ca la noi in familie Mosul vine de mai multe ori, pentru ca e batran si uita sa aduca totul odata!!!

Si daaaa am primit o groaza de jucarii de la Mos Craciun o orga cu microfon, un trenulet, un camion, o tabla magica si Nicholas a primit jucarii cu muzica, maimutele si un tigrisor si caciulite....Apoi au fost bunicii la noi la masa (si unii si altii) si ne-am distrat nevoie mare.

Am fost in vizita si la strabunici unde am fost la mare cautare si eu si Nicholas...Au fost acolo Didi alias Gigi, Marilena si cu mama ei, Iulica, Gabi si strabunicii....Didi ne-a aratat ce "chestii" utile si-a mai achizitionat...pe langa "manuta" de scarpinat pe spate mie mi-a placut cel mai tare "scarpiniciul de cap"! a fost senzational!Peste cateva zile am fost in vizita la prietena Titinei, Kaina (alias Katrina) care are 3 copii (cum ii spune mama Geta Bioenergeta!!) Mariuca (fina mamei), Rares si Anastasia...Distractie maxima si acolo daca eu nu as fi dormit pe mine...asta e se mai intampla...In schimb Nicholas a fost la mare cautare, plimbat din brate in brate, tinut, si gadilat....:))

De Anul Nou am fost la Zorlesti...am picat cu fratimiu' pe la 9 asa ca nu am ce povesti....dar a doua zi am vazut animalutele din curte si mi-a mai trecut frica care o aveam fata de vacutza (ultima data mi-a tusit in ureche pe intuneric in grajd...ce s-a speriat tata dar ce m-am speriat eu...doua zile plingeam in somn daca stranuta cineva!)...Mda..aventurile noastre de pusti ce pot sa spun....

Si de azi la gradinita...de abea astept sa mai "inventez" cate ceva....

Va puup si va imbratisez...

despre "echipa" asa cum este ea...

moamma cat timp a mai trecut acum vorbesc...vorbesc mereu, mult, cuvinte "incrucisate" cum spune mama, "anecdote" cum spune tata...am multe texte...de exemplu: "epita" = echipa...."pitita" = bunica, " buhuhu" = bunicu, "pititzi" = bunici, si cel mai bine spun "albastru"= albastru evident! si "cache" = lapte (nu ma intrebati de ce acest sinonim) pur si simplu asa imi vine...
ee si coechipierul meu e cel mai de nadejde...ma urmareste peste tot cu privirea, ma mozoleste, ma strange tare si trebe sa va spun... il iubesc...pe Nic...

mai ne vedeeem va puup pappaaaa